ILUZIE
Vîntul ne spulberă visele.
Cerul reflectă privirea lui.
Sub streșinile casei vis de iarnă
Ascunde iubirea sub aripa sa.
E iarnă...și-n suflet și-n gînd
E iarnă în inimi de îndrăgostiți
E frigul cel ce te face să scrii poezii
E amintirea..
Sub lumi de povești și clipe de taină
Mărgăritari de gheață se ivesc
de sub zăpadă.
Si viața-ntreagă e numai iubire,
E doar așteptare și iluzii deșarte.
Culori de alb acoperă lumea.
Pomii și ei albi sunt de tristeți.
Iar singuratatea cutreieră parcul
cuprins de fantome și fulgi de zăpadă.
Noaptea-i îmbrăcata în haină
neagră pătată de stele.
Solitar...sufletul omenesc încearcă
o noua cale de a evada din delir.
Plînge și-așteaptă o primăvară
Să-l încălzească pînă la zîmbet,
Să-i dea o suflare.
În zadar omul caută comori,
Cînd iarna albă,sub ea totul ascunde.
În zadar plîngi cînd iarna ca fumul
va trece,
Iar inima ta,pustie și rece,
Va visa la o iubire ce totul întrece:
Și tristețe,și uitare,și focul din vatră,
Și rănile tale.
În noua iarnă ce va veni,
Omul iar va iubi.
