The childhood is the most beautiful flower of my garden.(Brad Ecaterina)

Proză

Povestea omului

 Omul trece asemeni visului în vis și lasă-n urma sa doar amintirea.Omul e străin în lumea sa,deoarece de cele mai multe ori nu știe de ce a trăit o viață.

  Omul e sigur pe el atunci cînd are motive să o facă.El pierde speranța atunci cînd i-a fost luat ceea ce a iubit mai mult.Omul se sacrifică cînd îi cere cineva.Omul e un mamifer în propria cușcă.El luptă cu ghearele,în momentul în care un alt om i-a furat ceva de preț.Omul vrea iubire,dar el însuși nu știe a o oferi.Omul suferă,plînge,se zbate-ntre viață și moarte,cade,apoi se ridică,zîmbește,petrece alături de cei dragi,trăiește din plin.Dar bătrînețea....îl doboară.Își dă seama că a trăit o viață fără să iubească destul;se cutremură la gîndul că orice clipă  poate fi ultima.Omul lasă drept moștenire avere,bunuri agonisite timp de-o viață,dar la ce bun,dacă generațiile ce vor veni vor fi la fel ca el:nu vor împărți bani săracilor,sărmanilor,bolnavilor și celor care au realmente nevoie de ajutor,ci vor folosi timpul pentru distracții,iar cînd bătrînețea va veni și va chema moartea,omul va regreta că de mic copil nu a făcut fapte bune;iar cei care au trăit viața cu pace,fericiți vor fi.

Oamenii și viața

Oamenii iubesc

Oamenii iubesc,că doar o viață au.

Oamenii plîng de dor amar.

Oamenii cred în iluzii

Că n-au altă soluție.

Anii îi marchează,

Iubirea îi întristează,

Iar amintirile mai tare dor,

Amintirile de amor.

Oamenii iubesc,Căci iubirea-i una

Cea adevărată,

Pură și curată.

Oamenii iubesc

Așa cum știu doar ei,

Oamenii se trec ca floarea de tei.

Iubirea-aduce fercirea,

Însă doar atunci cînd este împărtășită.

Ea e ca un suflet împăcat

Iubirea e un rai!!!♥

                                Cuprinde-mă iubire

1.E iarnă și bate la fereastră dragostea

E noapte și inima te vrea.

Vise se nasc din amintiri

Cu mine vreau să respiri.

Îți amintești cînd ne-am cunoscut,

Ne-am îndrăgit atît de mult.

Era într-o toamnă și vînt bătea

Ocrotindu-ne și veghindu-ne dragostea.

Cuprinde-mă,iubire cum nimeni n-a făcut-o,

Sărută-mă cum mulți și-au dorit-o

Și nu mă lăsa să plec

În lume să mă pierd

Departe de tine...

2.Ochii căprui și buzele lui,

Iarna cînd au căzut primii fulgi

Vroiau să mă cuprindă

În nopate să mă atingă.

Îți amintești cînd ne-am cunoscut

Ne-am îndrăgit atît de mult

Era-ntr-o toamnă-n fața școlii

Și ploaie ne-aduceau norii.

Alinătorul sufletelor noastre

                                                                                                                              Dedicată lui Gr.Vieru

Vieru...cît mister și feerie era în al tău nume
Atîta timp cît ai fost în lume.
Azi se-mplinesc patru ani de cînd ai pășit în neființă
Lăsînd pe-ai tăi copii cu amintirea...
Cei ce te-au citit și continuă să te citească
Spun că-au reușit să te îndrăgească.
Versurile tale cuceresc prin farmec și candoare,
Poezia ta în veci nu moare,
Ea rămîne ca cea mai de preț capodoperă a sufletului omenesc,
În ea se autocunosc și regăsesc
Toți ce te iubesc ca pe un părinte al limbii strămoșești.
Un soare în inimile noastre ești.

Ai dus o viață zbuciumată de poet cu suflet mare
Ai fost sigur,puternic și în problemele vieții-tare.
Versul tău e o emblemă a neamului românesc.
Vieru,te aseamăn cu o stea
Ce luminează calea
Celor ce și azi te proslăvesc.
Vieru,tu ești comoara,cîntecul,misterul unei națiuni.
Tu ne încununi.
Pe chipul tău și-n ochi
Se observa acea dorință de-a trăi,
De-a scrie versuri,de-a iubi.
Cu regret îți spunem că dacă ai mai fi și azi trăit,
Ai fi înțeles cît de mult noi te-am iubit.
Iar poezia,,În limba ta’’sau,,Dorul și limba’’ne fac să ne gîndim,
Limba,mama,patria mai mult să le prețuim
Decît știm.
De tot ce-i frumos și veridic să ne-ndrăgostim.
Ne dorim să sfințim cu lacrimi pămîntul
Pe care cîndva s-a vărsat atîta sînge.
Simțim cum poezia ta ne-ndeamnă
Patrioți să fim,
Pe străbuni să-i cinstim,
Și fideli în lupta pentru apărarea țării să fugim.
Pe treptele vieții să pășim
Cu capul în sus,piept la piept
Siguri că victoria o vom obține,
În memorie păstrîndu-te pe tine.
Ai fost atît de bun și cumpătat,maestre,
Și-atît de înțelept,onest.
Te vom păstra mereu în inimile noastre,
Vieru,alinătorul sufletelor tuturor.

Mărțișoare

Fiind copil mă-ntrebam:

Ce este-un mărțișor?

Iar maică-mea zicea cu dor:

E știrea că vine primăvara,

Și că-nflorește toata țara!

Oare să fi fost așa?

Mă ispitea inima.

Acum am înțeles că culoarea sa albă atît de pură,

Aduce-n suflet doar căldură.

Iar roșul său pătrunzător

E simbolul unui sincer amor.

Dăruiți mărțișoare tuturor,

Cu bucurie și cu dor,

Ca această primăvară să ne fie îmbelșugată,

Iar vara caldă și bogată.

Și nu uitați nicînd de valori,

Ce se află și-n aceste culori.

Alb-roșu-simbolul primăverii,

Al inocenței și-al iertării.

Haideți cu toți să întîmpinăm primavara,

Ce vine-n țară,

Și să ne veselim,

Să cîntăm și să iubim!

Dragoste-m-ai schimbat!!!

Printre vise...

Am deschis ușa și te-am zărit pe tine.

Mă inspirai.

Zîmbeai cu mine.

Mă cucereai.

Îmi atingeai obrajii și-i sărutai.

Mă îmbrățișai.

Mi-ai strîns puternic mîna caldă

Ce te-aștepta demult ca s-o atingi.

Vroiai să plîngi.

De dor profund.

Odaia mea sub ritmul dragostei dansa.

Și ca o stea se-aprindea inima mea.

Sub cîntecul preferat de noi

Dansam amîndoi,

Și la lumina lunii

Ne amăgeam.

Iar galbenul ei ne îmbăta.

Vroiam ca atunci ceva să se fi întimplat

Și te-am visat.

Erai mai frumos decît oricine-n lume,

Iar ochii tăi licăreau pasional.

A fost un vis de iarnă,

Și frig era,

Iar dragostea ta

Mă încălzea. ♥

o nouă poezie

Din dragoste pentru tine

Trăiam un vis cînd te iubeam pe tine,

Și nu-mi păsa mai mult de nimeni.

De multe ori vroiam să plec undeva departe,

Să fim doar doi și nimeni să nu ne despartă.

Din dragoste pentru tine,

Sfidam o lume-ntreagă,

Și dacă cineva mă întreba de ce îl iubești așa,

Eu răspundeam:e viața mea!

Mulți îmi ziceau să-l uit că sufer în tăcere,

Dar eu chiar de plîngeam mă scăldam în plăcere,

Căci iubirea mea,nimeni altcineva

Nu mi-o putea lua.

Din dragoste pentru tine,

Sfidam o lume-ntreagă,

Și dacă cineva mă întreba de ce îl iubești așa,

Eu răspundeam:e viața mea! 

Aștept să revii și azi în viața mea,

Căci ai lăsat în suflet o durere grea,

Altcineva o poate vindeca

Dar nu așa cum știi tu...