De mult n-am mai scris pe blog pentru ca nu am avut motive sa o fac.Dar azi a venit din nou inspiratia si asta pentru ca l-am vazut....da,pe el,poate e baiatul viselor mele,or poate e doar iluzia.De citeva zile am cunoscut un baiat,da l-am vazut intimplator intr- loc minunat,linistit,angelic.Chipul ala de copil inocent,ochii cu care mai arunca priviri haotice inspre mine,buzele celea si toata fiiinta-i.N-am idee cine e si de unde-i,doar ca mi-a placut atit de mult,atit de sincer.Are ceva care m-a frapat.Cit de mult as vrea sa-l revad macar pentru o clipa din nou,poate tot in acelasi loc.Da,citeva nopti nu le dorm bine,ma gindesc la el-la baiatul visurilor mele.Si nu e deloc un print,dar cu sigurata e cel mai frumos lucru ce mi se poate intimpla!

El nu-mi aparține.Știu.Dar inima insistă să-l iubească ca o naivă.Inima e dezamăgită de el,dar nu-l poate uita nicidecum.Nu.Ea își complică și mai mult viața.Continuă să creadă în vise,în visele cu el,ce rămîn doar vise spulberate.Dar ochii,chipul,zîmbetul mă urmăresc oriunde aș pleca.E greu să îl iubesc,știind că el e în brațele altcuiva.Dar așa e soarta:iubim oameni ce nu ne iubesc și îi rănim pe cei ce ne iubesc!

Scumpule

Oare de ce pe el il iubesc?                                                                                                                     Ma doare...si anume din cauza ca nu l-am uitat cum credeam.A fost un moment de nepasare,doar atit.Eu il iubesc si azi mai mult ca prima oara si chiar daca trebuie sa-l privesc doar ca pe un prieten,eu il voi iubi mereu.Nu pot uita ochii cu care m-a privit de atitea ori,vocea si buzele sau glumele cu care ma veselea.Mi-e greu sa-l vad si sa nu il pot imbratisa ori saruta,dar asta e.Numele lui e scurt,dar ocupa tot locul din inima.Te iubesc,scumpul meu!!