Ţîpova

Mănăstirea Ţîpova

Situată în apropierea satului Ţîpova, mănăstirea cu acelaşi nume este una din cele mai vechi aşezări monahale de pe teritoriul Moldovei. Mănăstirea este săpată în stînca de pe malul drept al Nistrului.

Ansamblul monastic Ţîpova reprezintă un impresionant muzeu. Pe piscul situat între rîpa Blanăriţei şi Valea-Satului se păstrează ruinele unui oraşel mort, populat pînă la era noastră de triburi getice. Rîuşorul Ţîpova, coborînd spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înălţime de 10-16 metri.

 

Potrivit unei legende aici, în această mănăstire, şi-a şfîrşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormîntul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu şapte găuri. 

Schitul a fost desfiinţat în 1842. Pămîntul îi este luat şi trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul - alipit la mănăstirea Saharna.

Istoricul Zamfir Arbore, în Basarabia în secolul XIX, editată în 1898 la Bucureşti, relatează că pe atunci schitul Ţîpova, avea o bibliotecă bogată în cărţi româneşti din veacurile XVII-XVIII. Obştea era compusă din 16 călugări, toţi români. Moşia schitului numară 420 desetine de pămînt, din care numai 20 desetine erau cultivate, restul era pădure şi piatră.

Din 1842 pînă în 1919 schitul Ţîpova a fost administrat de mănăstirea Saharna. Biserica din deal a fost reînnoită în 1912 de ieromonahul Inochentie. În 1919, sub conducerea arhimandritului mitrofor Sofronie Neaga, venit de la Saharna., schitul Ţîpova devine independent.