El nu-mi aparține.Știu.Dar inima insistă să-l iubească ca o naivă.Inima e dezamăgită de el,dar nu-l poate uita nicidecum.Nu.Ea își complică și mai mult viața.Continuă să creadă în vise,în visele cu el,ce rămîn doar vise spulberate.Dar ochii,chipul,zîmbetul mă urmăresc oriunde aș pleca.E greu să îl iubesc,știind că el e în brațele altcuiva.Dar așa e soarta:iubim oameni ce nu ne iubesc și îi rănim pe cei ce ne iubesc!