Povestea omului
Omul trece asemeni visului în vis și lasă-n urma sa doar amintirea.Omul e străin în lumea sa,deoarece de cele mai multe ori nu știe de ce a trăit o viață.
Omul e sigur pe el atunci cînd are motive să o facă.El pierde speranța atunci cînd i-a fost luat ceea ce a iubit mai mult.Omul se sacrifică cînd îi cere cineva.Omul e un mamifer în propria cușcă.El luptă cu ghearele,în momentul în care un alt om i-a furat ceva de preț.Omul vrea iubire,dar el însuși nu știe a o oferi.Omul suferă,plînge,se zbate-ntre viață și moarte,cade,apoi se ridică,zîmbește,petrece alături de cei dragi,trăiește din plin.Dar bătrînețea....îl doboară.Își dă seama că a trăit o viață fără să iubească destul;se cutremură la gîndul că orice clipă poate fi ultima.Omul lasă drept moștenire avere,bunuri agonisite timp de-o viață,dar la ce bun,dacă generațiile ce vor veni vor fi la fel ca el:nu vor împărți bani săracilor,sărmanilor,bolnavilor și celor care au realmente nevoie de ajutor,ci vor folosi timpul pentru distracții,iar cînd bătrînețea va veni și va chema moartea,omul va regreta că de mic copil nu a făcut fapte bune;iar cei care au trăit viața cu pace,fericiți vor fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu